Thursday, August 1, 2013

Prostul si merele de aur

Era o vreme când produsele Apple imi plăceau la nebunie. Asta se intâmpla pe când iPodul era cel mai bine cumpărat produs Apple. Da, bă, dădeam o căruţă de bani ca să am muzică in urechi. Imi plăceau si Mac-urile. Astea imi plac şi acuma. Nu ştiu ce să zic de noul Mac Pro... un cilindru e o formă cam dubioasă. E o chestie tipică Apple să nu poţi să umbli la el, dar Pro-ul era fain, accesibil până acum. Mă tem că din nou dau cu mucii in manşetă şi sacrifică practicalitatea de dragul design-ului(si profitului).
Am dezvoltat, în schimb, o mare scârbă pentru Apple când a aparut iPhone-ul. Atunci, toţi handicapaţii(la figurat, desigur) şi toate piţipoancele cu Vertu-u au aflat de Apple şi toţi au vrut aiFon. A apărut, totodata, altă aberaţie. Cică iPod touch, anume făcut pentru copii oligofreni care vor musai să aibă ecran de-ăla de umbli cu deştele pe el, dar nu i se putea incredinţa un telefon că era risc pentru el şi societate. 
Despre Macbook air trebuie să spun că nu sunt atât de neputincios încât să nu-mi pot asuma un laptop întreg, nu am nevoie de aere. 
Nu la asta am vrut sa ma opresc, ci la cel mai stupid lucru făcut de ăştia până acum. Când a apărut iPadul(da, de el e vorba), ne-a fost prezentat ca un fel de sfiinte moaşte şi dup-aia toţi au vrut unul. Nu zic că e complet lipsit de utilitate, deşi e. Nu zic că nu-şi merita banii nici chiar dacă eşti majoretă pentru Apple şi tot ce-ţi dau ei, ţie îţi convine, deşi e. În schimb zic că nu e mare lucru. Adeca toată lumea a avut impresia că inginerii geniali de la Apple au venit cu ideea asta, ideea de tabletă. De fapt, la fel cum au făcut cu mouse-ul, ideea era de mult chiar pusă in practică, ăştia doar au speculat momentul. Că tu de fapt nu cumperi un produs, nu, nu, poate erai în eroare, tu cumperi o stare de spirit, un mod de a fi, un status-simbol. Poate aveai impresia că e o achiziţie tehnologica, da nu, e una socială. Singurul motiv pentru care toate ţoapele îşi iau iPad e pentru ca vor să se dea mari, tableta aia fiind un fel de justificare pentru talente si ifose. 
A, da, şi în compania asta pe primul loc e şeful cu impresii de guru, apoi cei de la marketing, apoi designerii şi abia apoi inginerii, că de, e companie de împachetat aere.

Saturday, July 27, 2013

Despre politică


Mă gândeam dacă ar fi bine să încep cu politica. Nu ar fi. Dar totuşi o fac. În special pentru că e nevoie de clarificări.

Politica, definită de DEX-u' din '86 ar fi Activitate a claselor sociale, a grupurilor sociale, în raport cu statul, determinată de interesele și de scopurile lor; activitate a organelor puterii și conducerii de stat în domeniul treburilor publice interne și externe, care reflectă orânduirea socială și structura economică a țării; participare la treburile statului.

Evident, toţi avem nevoi. Nevoile se concretizează în idei, de regula idei politice, iar ideile în fapte, tot politice. Avem nevoie de politică pentru a ne proteja interesele, nevoile, dorinţele, ş a.m.d. În societatea democratică, se presupune să alegem oameni care să ne ofere această protecţie.

"Politica", în schimb, e cu totul altă chestie. Dacă ideile sunt la baza politicii, atunci la baza "politicii" e minciuna, interesul personal, demagogia. "Politica" e scena pe care se dă lupta pentru cine să ne conduca prost. Aşa că, de fapt, când auzi vorbindu-se pe stradă despre politică, să nu uiţi ghilimelele care insoţesc noţiunea asta.

Se zice că tot românul se pricepe la politică şi la fotbal. Poate. Dacă politica nici nu ar şti s-o definească, in "politică" românul e docent. Ştim din experienţă cât de bine merge campania electorala insoţită de mici şi bere şi diverse alte pomeni ieftine. În fond, "politica" se reduce la campania electorală. Orice lucru bun făcut de un "politician" e făcut în scopul realegerii şi nicidecum nu ar dori să servească interesului public. Mai de mult aveai bani înainte să intri în politica şi nu intrai ca să câştigi bani ci mai repede îi pierdeai. Acum însă, pentru "politicianul" nostru, funcţiile din stat s-au dovedit a fi o treabă foarte lucrativă, dacă şti să te foloseşti de sistem.

"Politica" e o parodie a politicii adevărate, în timp ce "politicienii" sunt epigoni ai politicienilor adevăraţi.